În Măriuș, sat cu dealuri blânde și oameni cu sufletul greu, setea a devenit vecină de moarte. De o săptămână, robinetele tac. Niciun strop. În curți, în bucătării, în sticlele goale lăsate cu gura deschisă spre cer, se aude doar așteptarea.
Fântânile, odinioară izvoare de viață, au devenit guri uscate, străjuite de găleți ruginite. Câteva picături, din când în când, ca un plâns reținut.
„Atât mai scoate și asta. Parcă tragem apă cu acul, nu cu găleata”, spune tanti Maria, o femeie în vârstă cu ochii tulburi de atâta așteptare.
Nu a mai plouat de peste o lună. Pământul s-a închis în el însuși, crăpat ca obrazul unui bătrân obosit de muncă și de tăcere. Pânza freatică s-a dus tot mai adânc, iar cele trei puțuri care hrăneau rețeaua de apă a comunei Valea Vinului nu mai pot ține pasul cu setea oamenilor.
Unii localnici s-au transformat în pelerini ai apei. Cu bidoane în mâini, bat la porți străine, cerșind litri. Alții adună fiecare strop de ploaie în butoaie albastre, ca pe o comoară. Dar și cerul pare că și-a întors fața – nici urmă de nor, nici urmă de milă.
Vin vremuri și mai grele: apă doar două ore dimineața și două ore seara. Restul – răbdare, rugăciune și o economie a disperării. Deocamdată, rețeaua ține de primărie, dar va fi preluată de compania județeană. O rază de speranță palidă, cum e o stea când se crapă de ziuă.
„În loc să-și ude gura, unii udă roșiile. Sau câte o piscină. Ce să le fac?”, oftează primarul Radu Cristea. Un of amar, din care nu se mai poate extrage nicio promisiune. „Nu pot să mă pun cu Dumnezeu să scoată apă din pământ”, spune edilul șef, cu brațele căzute ca niște frunze arse de secetă.
”Având în vedere temperaturile ridicate și lipsa de precipitații de ani de zile, a scăzut pânza freatică, iar cele trei puțuri din stația de apă nu mai fac față consumului de apă. Mai mult, oamenii, în loc să folosească apa doar pentru consumul propriu, folosesc pentru animale, agricultură, mai câte o piscină, iar atunci bineînțeles că de vină e primarul. Dar nu pot eu să mă pun cu cel de sus să pompeze apă din pământ dacă nu este. Vom încerca să restricționăm furnizarea apei, la două ore dimineața și două ore seara”, a declarat Radu Cristea, primarul comunei Valea Vinului.
În Măriuș, setea nu e doar de apă. E setea de normalitate, de grijă, de o zi în care să nu porți un bidon ca pe o cruce. E setea care frânge spatele oamenilor și crapă pământul, încet, fără zgomot, dar cu o durere apăsătoare.
