Când alți copii visau la prințese și supereroi, Sara, o fetiță firavă din Satu Mare, rostea cu ochii mari un vis mult prea mare pentru vârsta ei: „Cel mai frumos lucru este să mor ca luptător înfășurat în tricolor.” Era replică auzită de la tatăl ei, dar în vocea ei era o hotărâre care i-a dat fiori mamei. De atunci, nimic n-a clintit-o. Nici glumele colegilor, nici îndemnurile adulților: „Te răzgândești tu…”. Pentru ea, armata nu era o opțiune, era direcția vieții, conform totuldespremame.ro
Drumul spre vis
Sara și-a încărcat copilăria cu disciplină. Din clasa a VIII-a, și-a transformat timpul liber în antrenamente, teste, repetări. La sport nu a trebuit împinsă – baschetul și, mai ales, karate-ul, în care a devenit campioană, i-au dat forță și încredere. Cea mai mare teamă a mamei a fost evaluarea psihologică. „Trei ore pentru un copil de 15 ani… e mult”, își amintește. Dar Sara a trecut. A trecut peste toate. Peste distanța până la Câmpulung Moldovenesc, peste emoțiile examenelor. Și-a promis „peste 9”… și a fost peste 9. În ochii ei nu a existat niciodată varianta „dacă nu intru…”.
Prima zi în uniformă
Defilare. Fanfara. Legământ. Iar într-o uniformă prea mare pentru trupul ei, dar exact potrivită pentru suflet, Sara pășea spre viitor. Despărțirea? A durut mai târziu. Când, după o lună, mama a strâns-o în brațe știind că în secunda următoare trebuie să o lase iar să plece. Au fost lacrimi – de oboseală, de foame „că nu e ca acasă”, de dor. Dar n-a cedat. Când alte fete au vrut să renunțe, Sara le-a ținut pe toate în picioare, fiind camaradă înainte de a fi cadet.
„Aici înveți să fii mai mare decât tine”
La liceul militar, diminețile încep la 6:00, indiferent dacă plouă. Ordinea e disciplină. Comunitatea e familie. „Aici înveți să împarți. Uniforma îți amintește ce reprezinți”, spune ea. Și tot aici, în weekenduri rare, învață să se certe frumos la clubul de dezbateri și să salveze vieți la cursurile de prim ajutor. Pentru mama, însă, fiecare clipă fără ea e o încercare. „M-am simțit uneori cel mai oribil părinte. Oare am făcut bine?” răsare întrebarea. Răspunsul vine de la copil cu voce sigură: „Sunt bine. Sunt fericită. Asta mi-am dorit.”
Dorul – examenul pe care îl dau toți
Sarmale. Churros. O listă de răsfățuri pregătită cu zile înainte. Așa arată fericirea unei mame care își vede fata doar din când în când. De câte ori n-a vrut să se urce în mașină și să străbată 300 de kilometri doar să o aducă acasă? Dar a ales să fie puternică. A ales să nu-i slăbească aripile. „Dacă vrei cu adevărat, mergi până la capăt.” – și-a spus.
Da, armata înseamnă risc. Războiul e aproape. Viitorul e imprevizibil. Dar Sara nu se teme. „Eu vreau să-mi apăr țara”, spune simplu. Și poate că va fi pilot. Sau ofițer al Forțelor Terestre. Sau expert în tehnică militară. Nu știe încă. Dar știe că uniforma rămâne.
Puterea unei alegeri la 15 ani
Nu e totul ușor. Dorul te poate dărâma. Programul te poate frânge. Unii renunță. Dar Sara merge mai departe. Se trezește la 6:00. Aleargă prin ploaie. Își sprijină colegii. Iubește uniforma. Mama o privește și înțelege: copilul ei nu a fugit de dificultate, ci a alergat spre visul ei. Și atunci, toate temerile se sting.
Pentru că fata aceea, înaltă acum și hotărâtă, este exact acolo unde își dorea să fie încă din primii ani de școală: pe drumul drept, cu tricolorul în suflet.
SURSA: totuldespremame.ro
