Un administrator „specializat” în credite și combinații cu polistiren. Cum a ajuns o prietenie de 10 ani într-un dosar de înșelăciune de aproape 40.000 de lei. O poveste clasică de combinații, „șmecherii” cu CEC-uri, polistiren plimbat prin trei localități și bani transferați cu explicații de tip „cadou” sau „avans” a ieșit la iveală. În centru: un administrator de societate comercială, deja arestat într-o altă cauză, acuzat acum că ar fi pus la punct o schemă prin care a obținut materiale de construcții de zeci de mii de lei fără intenția de a le plăti.
Personajul principal: „omul cu creditele”
Conform informațiilor PresaSM, inculpatul apare în actele dosarului ca administrator al unei societăți comerciale. Persoana vătămată, administratorul firmei de materiale de construcții, spune că îl cunoaște de circa zece ani și știa despre el că „se ocupă cu credite”. Această reputație de „om care rezolvă” credite devine, de altfel, „poarta de intrare” în relații mai complexe cu cei din jur: îl ajută pe un angajat al unei firme de construcții să scoată un credit; îl abordează apoi pe administratorul acelei firme, propunându-i și lui „o soluție” de finanțare pe societate; cere și primește copii după acte, documente contabile, invocând nevoia lor pentru dosarul de credit. La capătul acestui lanț, nu apare niciun credit efectiv, dar apar alte tranzacții: polistiren, file CEC, promisiuni, amânări și, în final, un dosar penal. Unul dintre martori spune explicit că i-a dat inculpatului 1.500 de lei pentru dosarul de credit, fără ca vreun împrumut să fie obținut vreodată.
Polistirenul de 112 metri cubi și o poveste perfectă pentru un furnizor de bună-credință
Schema din septembrie 2022, așa cum reiese din rechizitoriul procurorilor și din declarațiile din dosar, pornește de la o situație aparent banală: un constructor ar avea nevoie de polistiren pentru izolarea a două case. Potrivit persoanei vătămate, țeparul se prezintă la sediul societății de materiale de construcții, o firmă de tip „depozit”. Explică faptul că „se ocupă” de acordarea unui credit pentru un anumit „domn constructor” și că acesta are nevoie de 112 de metri cubi de polistiren. Livrările încep după 3-4 zile, în mai multe transporturi, în localități diferite, pe baza indicațiilor primite de la țepar și de la presupusul constructor.
În total, în cursul lunii septembrie 2022, sunt efectuate 7 transporturi, se emit avize și, la final, facturi în valoare de peste 43.000 de lei. Totul în baza unei relații de încredere: inculpatul este vechi client/cunoscut; există o relație de prietenie de cel puțin un deceniu cu administratorul persoanei vătămate; se discută despre garanții (file CEC, ulterior bilet la ordin), dar instrumentul de plată promis nu este înmânat niciodată. Persoana vătămată admite că nu s-a îndoit de bună-credința inculpatului și a contat pe faptul că acesta va plăti marfa, cu atât mai mult cu cât îl cunoștea și avea încredere.
Din depozit, în curți de cunoscuți și apoi la o altă firmă
Drumul polistirenului nu este unul liniar: depozit – client – lucrare. Din acte și declarații reiese un traseu sinuos: o parte din marfă este livrată în localități precum Păulești și alte sate de lângă Satu Mare, la adrese indicate de inculpat și de presupusul constructor. Un transport ajunge în curtea unui anumit cetățean, care relatează că i s-a cerut doar să permită depozitarea temporară, motivându-se că livrarea ar fi fost făcută la o adresă greșită. La scurt timp, polistirenul este ridicat de altă persoană, cu o platformă.
În paralel, un alt martor, administrator al unei societăți de construcții bine cunoscute în zonă, declară că a fost contactat de sătmăreanul trimis în judecată, pe care îl știe „de foarte mulți ani”. I s-a spus că inculpatul „a rămas cu polistiren neutilizat” de la o lucrare nefinalizată în localitatea X. A fost întrebat dacă vrea să cumpere polistirenul. A acceptat, iar polistirenul i-a fost livrat la un șantier, în baza unei facturi, plata fiind făcută prin transfer bancar. Cu alte cuvinte, polistirenul primit pe datorie de la depozit este vândut mai departe, la un preț mai mic, unei alte firme, care își plătește corect obligațiile – doar că nu furnizorului inițial, ci societății controlate de inculpat.
Conversații interceptate: „Noi la 25.000 îl dăm, restul e TVA-ul, și un pic sub preț, doar să ni-l cumpere”
Una dintre piesele centrale ale anchetei o reprezintă convorbirile interceptate în alt dosar penal, ulterior folosite și în această cauză. Din redările telefonice rezultă detalii care, puse cap la cap, conturează o intenție clară: obținerea polistirenului, vânzarea lui rapidă sub prețul pieței și evitarea plății către furnizor.
Din discuțiile dintre țepar și diverse persoane: se discută cantitatea: 112 mc de polistiren EPS 80/100; se face calculul: factura „cam 38.000 de lei cu TVA”; se stabilește „strategia”: „Noi la 25.000 de lei o dăm”, „TVA-ul îl jonglăm”, se negociază „să fie bine și pentru voi”. Apar și preocupări legate de riscuri: unul dintre interlocutori își exprimă „reținerea”, nu vrea să se „încarce cu prostii” sau să aibă probleme; inculpatul îl liniștește: „Eu sunt garantul, eu dau CEC-ul, mie mi-l bagă, eu fac dosar penal dacă e ceva, nu tu”.
Mai mult, într-o discuție, infractorul spune explicit că știe că, dacă CEC-ul ar fi pus în plată fără acoperire, „e dosar penal”, dar mizează pe faptul că prietenul său nu îl va „băga” (nu va introduce CEC-ul la plată). Aceste detalii tehnice – CEC-uri, bilete la ordin, firme intermediare – apar în dialoguri care arată o planificare financiară și logistică, nu o simplă neînțelegere comercială.
WhatsApp, facturi PDF și amânări fără sfârșit
Pe lângă interceptări, anchetatorii au analizat și conținutul telefonului inculpatului, în urma unei percheziții informatice. În conversațiile de pe WhatsApp dintre escroc și reprezentantul societății de materiale de construcții:
-
inculpatul primește pe telefon facturile în format PDF;
-
i se solicită bilete la ordin cu scadență la două săptămâni;
-
acesta confirmă primirea documentelor, dar devine evaziv când vine vorba de plată;
-
persoana vătămată insistă pentru o garanție clară, însă primește doar promisiuni, amânări și explicații.
În paralel, administratorul persoanei vătămate descrie în declarație o perioadă în care:
-
mesaje rămân fără răspuns;
-
inculpatul invocă diverse motive pentru a nu se întâlni sau pentru a nu emite instrumentul de plată;
-
trec luni până când se reușește stornarea facturilor pe firma interpusă și refacturarea lor „pe persoană fizică” – moment în care se achită, totuși, 4.000 de lei, o sumă infimă față de soldul total.
În final, societatea vătămată se constituie parte civilă cu exact 39.705,01 lei – diferența rămasă neachitată după toate „corecțiile” de facturi și plățile parțiale.
Banii, drumul lor și „cadourile” către contul personal
Un alt element forte al dosarului îl constituie analiza tranzacțiilor financiare. Din datele bancare rezultă că firma care a cumpărat polistirenul de la inculpat virează sume de peste 5.500 lei și 6.300 lei în contul societății administrate de acesta, ca plată pentru facturi de materiale de construcții. La scurt timp, banii sunt transferați din contul firmei în contul personal al lui Sorin F., cu mențiuni precum „cadou” sau „avans”.
Pentru anchetatori, aceste trasee ale banilor confirmă scenariul în care marfa este obținută pe datorie, cu promisiuni de plată și garanții discutabile; marfa este vândută mai departe, legal, unei alte societăți, care plătește corect; banii ajung la firma interpusă și apoi sunt retrași în beneficiul personal al inculpatului, fără a fi folosiți pentru achitarea datoriei la furnizorul inițial. Parchetul cere nu doar tragerea la răspundere penală, ci și confiscarea specială a sumei de 11.927,08 lei – identificată ca fiind rezultatul direct al valorificării bunurilor obținute fraudulos.
„Nu am avut intenția să înșel, a fost doar o datorie civilă”
În 2025, când i se aduce oficial la cunoștință calitatea de inculpat în acest dosar, țeparul își prezintă propria versiune: recunoaște că a achiziționat materiale de construcții în toamna lui 2022; susține că exista o înțelegere verbală cu termen de plată de 3-4 luni; afirmă că, din cauza problemelor financiare apărute la final de an, nu a mai putut plăti la timp; amintește că a semnat un acord de plată și a achitat două tranșe, „aproximativ … lei” (din actele dosarului rezultă 4.000 lei); califică întreaga situație drept „o datorie civilă”, nu o faptă penală de înșelăciune; își exprimă regretul pentru situația creată.
Este, practic, apărarea clasică în asemenea dosare: lipsa intenției frauduloase și invocarea dificultăților financiare ulterioare livrării. Procurorii însă văd altceva: o succesiune de acte pregătitoare, discuții interceptate din care reiese că se căuta un cumpărător pentru polistiren încă înainte de achiziție, planuri de „jonglat” TVA-ul și evitarea garanțiilor reale.
Un „palmares” penal încărcat
Dosarul nu este primul în care apare numele escrocului. Din fișa de cazier depusă la instanță reiese că împotriva sa au fost puse în mișcare acțiuni penale în mai multe cauze, începând cu 2022. Acuzațiile variază de la fals și înșelăciune la infracțiuni informatice și constituirea unui grup infracțional organizat. În 2025, DIICOT îl cercetează într-un dosar complex ce vizează fraude informatice, spălare de bani și alte infracțiuni. În iunie 2025 a fost emis un mandat de arestare preventivă într-o altă cauză, măsură încă în vigoare. Toate aceste informații nu înlocuiesc o hotărâre definitivă, dar conturează un profil: nu un „client obișnuit” al depozitelor de construcții, ci un personaj cu multiple fronturi deschise pe zona penală.
Până la pronunțarea unei hotărâri definitive, bărbatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Dincolo de formulele juridice însă, dosarul arată încă o dată cât de fragilă poate fi granița dintre „afaceri între prieteni”, promisiuni „pe încredere” și o schemă penală bine articulată, construită pe CEC-uri fără acoperire, polistiren plimbat între depozite, curți și șantiere, și bani scoși din conturi cu mențiunea, aparent inocentă, „cadou”.
