Bradul de Crăciun, o tradiție europeană cu rădăcini în secolul al XVI‑lea, a evoluat de la arbori împodobiți cu mere și lumânări la ornamente complexe, iar vârful bradului este astăzi dominat de stea sau înger, simboluri ale luminii și protecției divine. În perioada comunistă, elementele religioase au fost înlocuite cu unele laice, iar în prezent, decorațiunile de vârf rămân un element esențial, reflectând tradițiile familiale și preferințele estetice ale fiecărei case.
Tradiția împodobirii bradului de Crăciun își are rădăcinile în Europa Centrală, unde, încă din secolul al XVI‑lea, populația germană folosea arbori verzi în casă în timpul sărbătorilor de iarnă ca simbol al vieții veșnice. Oamenii decorau copacii cu diverse obiecte din lemn, mere, flori din hârtie și lumânări aprinse, iar odată cu răspândirea obiceiului în secolele următoare, au apărut pe ramuri globurile, beteala și alte ornamente festive.
Idea de a pune un obiect special în vârful bradului a început să se cristalizeze în secolul al XIX‑lea. Conform istoricului tradițiilor de Crăciun, primele decorațiuni reprezentând simboluri religioase, cum ar fi steaua, au fost utilizate încă din anii 1840, iar îngerul a devenit popular ca ornament de vârf spre finalul secolului al XIX‑lea.
Cele mai folosite ornamente pentru vârful bradului de Crăciun sunt steaua și îngerul, ambele încărcate de semnificație religioasă. Steaua evocă pe Steaua de la Betleem care i‑a călăuzit pe magi spre locul nașterii lui Iisus, iar îngerul simbolizează îngerul Gabriel sau prezența îngerilor din povestea Nașterii. Alte variante includ cruci, porumbei albi sau funde, dar acestea sunt mai des întâlnite în decoruri moderne decât în tradiționalismul clasic.
Simbolistica ornamentelor din vârful bradului are rădăcini în interpretările creștine ale sărbătorii. Steaua simbolizează lumina divină, călăuzirea și speranța, amintind de relatarea evanghelică a călătoriei magilor către Iisus. Îngerul, în schimb, reprezintă mesajul bun și vestea nașterii lui Hristos, aducând un sens spiritual și de protecție în cadrul sărbătorii.
În prezent, steaua rămâne cel mai popular ornament de vârf, arată studiile făcute de industria decorațiunile interioare. Este urmată de înger și, în unele culturi, de funde decorative moderne. Alegerea ornamentului de vârf este adesea reflectarea tradițiilor familiale sau a semnificațiilor pe care le pune fiecare familie în sărbătorirea Crăciunului.
În perioada comunistă din România și alte țări socialiste, tradițiile religioase legate de Crăciun au fost puternic limitate, iar simbolurile creștine, precum steaua sau îngerul, au fost înlocuite cu decorațiuni laice, din sticlă sau beteală. Bradul era adesea împodobit cu globuri colorate, beteală, fructe artificiale și figurine cu motive abstracte sau inspirate din natură, evitându-se orice referință religioasă. Această transformare reflecta politica regimului de a promova sărbătorile ca evenimente culturale și festive, mai degrabă decât religioase, păstrând totuși spiritul decorativ al bradului de Crăciun.
