România, cu întregul carusel de instituții publice, este zero barat când vine vorba de a-și apăra interesele sale legitime. Așa se face că multe persoane fizice sau juridice au ajuns să solicite și să obțină zeci de imobile și sute de terenuri, lăsând municipiul Satu Mare în ”fundul gol”. Mai mult, municipalitatea din Satu Mare mai și plătește milioane de lei pentru clădirile retrocedate. Ce poate fi mai ironic?! Cert este că inclusiv procurorii DNA au intrat pe fir.

Episcopia romano-catolică, un mega proprietar

Ca să dăm un exemplu, doar din 2004 încoace, Bisericii Romano-Catolice din Satu Mare i-au fost retrocedate 19 clădiri și terenuri, evaluate la multe milioane de euro. Majoritatea clădirilor retrocedate sunt școli sau instituții publice pentru care acum autoritățile locale plătesc chirii semnificative.

În perioada cuprinsă între anii 2000- 2009, în proprietatea cultului romano-catolic, prin intermediul episcopiilor, parohiilor și asociatiilor afiliate, au intrat 19 imobile. Printre acestea se numără cele șase spații care adăpostesc unități de învățământ.

Din cele 19 imobile, 12 au fost retrocedate în mod direct Episcopiei Romano-Catolice, alte patru prin intermediul Ordinului Surorilor de Caritate “Sf. Vincențiu” și două fundației Caritatea.

Procurorii DNA au intrat pe fir

Procurorii Direcției Naționale Anticorupție au luat în vizor retrocedările de imobile și terenuri de care a beneficiat Biserica Romano-Catolică în Transilvania, fiind vizate mai multe judete din Ardeal. DNA a cerut în urmă cu doi ani Primăriei Satu Mare dosarele de retrocedare întocmite în perioada 1995-2013 pentru Biserica Romano-Catolică, fie că vorbim de Episcopie sau de diverse asociații sau ordine catolice.

Chiriași în clădirea retrocedată

Pe lângă faptul că municipalitatea din Satu Mare a pierdut tot, mai și plătește circa 1,6 milioane de lei anual sub formă de chirie pentru unităţile de învăţământ din municipiu care îşi desfăşoară activitatea în imobile retrocedate sau situate pe terenuri care au fost redobândite de foştii proprietari.

Este vorba despre 13 unităţi de învăţământ, din care două colegii, şase licee, patru şcoli generale şi două grădiniţe.

Ungaria a rezolvat ”retrocedarea” în termenii statului!

Ungaria a reglementat problema proprietăţii prin două legi, în 1991 şi 1992. Procesarea cererilor a fost finalizată în doi ani, preferându-se compensarea pe sistem voucher în locul restituirii în natură. A fost introdus un plafon de compensare de 21.000 USD. A existat posibilitatea retrocedărilor şi către non-rezidenţi sau persoane de altă cetăţenie.

Procesarea cererilor a fost finalizată în doi ani, ca urmare a perioadei scurte pentru depunerea cererilor (aproximativ 6 luni de la aprobarea legii). Deţinătorii voucherelor pot participa la licitaţii asupra terenurilor arabile sau au dreptul de a cumpăra active sau acţiuni în cazul privatizării proprietăţilor de stat.

De asemenea, voucherele pot fi folosite pentru acoperirea împrumuturilor de tip start-up sau pot fi convertite în anuităţi. Special pentru administrarea procesului a fost creat Oficiul de Compensare. Acesta a decis asupra cererilor de terenuri, a emis cupoanele sau voucherele de compensare şi a administrat licitaţiile unde erau utilizate aceste vouchere.