Spectacol pe cer. Ploaia de stele ajunge la apogeu în acest final de săptămână
Curentul de meteori Perseide va înregistra un maxim în noaptea de 12 spre 13 august, perioada de activitate a acestuia fiind începută pe 17 iulie şi urmând să se încheie pe 24 august.
Perseidele de anul acesta se vor vedea pe un cer inundat de lumina Lunii Pline, atenționează cei de la Observatorului Astronomic ”Amiral Vasile Urseanu”.
Pasionații de stele căzătoare și spectacole cerești se pot uita după Perseide în noaptea de 12 spre 13 august, după miezul nopții până dimineață.
„În acea noapte se vor afla pe cer Luna Plină, aflată în preajma planetei Saturn, și planetele Jupiter, înspre sud, foarte strălucitoare, și Marte, înspre est, de culoare portocalie. Chiar dacă lumina Lunii va face ca cerul să nu mai fie negru, se vor putea vedea stelele căzătoare cele mai strălucitoare, care ar trebui să fie destul de numeroase. Pentru a le vedea nu priviți înspre Lună, ci înspre est și sus, deasupra capului. Încercați să observați cerul măcar o oră pentru a vedea mai multe stele căzătoare, timp în care puteți învăța și câteva constelații”, explică cei de la Observatorului Astronomic ”Amiral Vasile Urseanu”.
Perseide sunt o prolifică ploaie de meteori asociată cu cometa Swift-Tuttle. Originea numelui acestei „ploi” este datorită punctului de unde par să apară, numit radiant, aflat în constelația Perseu. Numele provine parțial și din cuvântul grecesc „Περσείδες” (Perseides), un termen care se găsește în mitologia greacă ce se referă la fiii eroului mitologic Perseu.
Ploaia este vizibilă din mijlocul lunii iulie, în fiecare an, atingându-și apogeul între 9 și 14 august, și depinde de localizarea în particular a fluxului. La apogeu, rata meteorilor atinge 60 și chiar mai mulți pe oră. Ei pot fi urmăriți pe tot cuprinsul cerului, dar din cauza căii orbitei Swift-Tuttle, Perseidele sunt mai ales vizibile în emisfera nordică. Ca și celelalte ploi de meteori, rata ploii este mai mare în orele dinaintea zorilor, în condițiile în care partea Pământului aproape de a se roti la soare scade mai mulți meteori în timp ce Pâmântul se mișcă prin spațiu.