Jurnaliștii de la Libertatea au refăcut povestea incredibilă a lui Gheorghe Horotan, unul dintre cei mai buni circari din România. În interviul acordat, Horotan vorbește despre copilăria de la Satu Mare, dar și cum vizitele făcute de circarii din Ungaria, Italia și Bulgaria l-au făcut să fie fascinat de acrobați. 

Gheorghe Horotan, considerat unul dintre cei mai buni circari din România, a relatat pe larg povestea incredibilă a vieții sale. Horotan a vorbit despre copilăria de la Satu Mare, dar și despre vizitele făcute de trupele de circ din Ungaria, Italia și Bulgaria, cele care l-au și făcut să admire spectacolul oferit de acrobați.

„Când eram la Satu Mare au venit foarte multe circuri din Italia, Ungaria și Bulgaria la noi. Mereu mă ascundeam pe sub cortul artiştilor ca să le văd reprezentaţiile. Când ne prindeau paznicii ne goneau imediat. Nu ne lăsau deloc acolo”, le-a spuns Horotan jurnaliștilor de la Libertatea.

Sătmăreanul a vorbit despre cum după cariere din gimnastică, a pus bazele unei trupe de trapez, dar și despre triplul salt care aproape că i-a curmat viața.

„Copilăria mi-am trăit-o acolo unde se pune harta României în cui, la Satu Mare. Eram înnebunit de gimnastică, aşa că m-am apucat să stau pe bârnă, să sar la cal, să mă joc pe sol. Nu stăteam locului. În 1958 călcam pentru prima dată în sala de sport. Am făcut parte din lotul naţional de tineret. A fost superb! Dar, în gimnastică pe la 25 de ani eşti considerat un bătrânel. M-am lăsat și am decis să plec să-mi caut de muncă. Am muncit ce-am muncit și mi-a venit o idee”, povesteşte sătmăreanul.

Cu o bogată experienţă în gimnastică, a decis să pună bazele unei trupei de trapez: „După trei luni de muncă zilnică am început să facem furori. Ştiam că facem show, iar când aveam exerciţiile de pregătire toţi artişti din circ veneau să ne vadă. Era o mândrie şi credeam în noi. Aşa începuse succesul nostru”, spune el.

Dar adevărata poveste de viaţă abia acum începe. Considerat în anii ’70 în top 3 mondial după doi ruşi şi urmat de un american şi un mexican, Horotan a avut parte de o dramă pe care nu o poate uita niciodată.

Trage aer în piept și retrăiește momentele de coşmar de care a avut parte în urmă cu aproape 50 de ani, pe 17 octombrie 1970: „La desprindere aveam de făcut triplusalt la plasă. Dacă nu cazi pe spate eşti terminat! Obişnuit cu săritura mea, cu paşii mei de atâţia ani, mi-am respectat exerciţiul. Dar…. La aterizarea în plasă am căzut în frunte! M-am lovit de podea! Am rămas nemişcat! Toată sala a început să urle, să ţipe. S-a oprit totul. Eu nu aveam puterea să mişc. Eram leșinat! A intrat salvarea imediat și am fost transportat de urgenţă la spital, iar primul verdict al medicilor polonezi a fost: compresarea măduvei spinării şi deplasarea coloanei cervicale!”.

Gheroghe Horotan a scăpat la limită de paralizie, ajungând pe numele unui medic foarte bun.

„Marele meu noroc a fost că am ajuns la cel mai mare spital de ortopedie din Lublin. După zece minute de la căzătură eram pe masa de operaţie. În câteva minute m-au deschis, eram totul o piftie… Mi-au mutat coloana la loc! A făcut-o un fost handbalist care ajunsese medic acolo. Toţi doctorii de acolo îmi ziceau că nu o să mai pot să merg niciodată, că o să fiu tot timpul la pat şi mare minune dacă o să mai trăiesc”, povestește el.

Mai multe detalii despre povestea impresionantă de viață a lui Gheorghe Horotan, despre determinarea care l-a făcut să sfideze moartea, puteți citi în articolul din Libertatea.