Povestea lui Dinu Muradian întrece orice scenariu de carte de succes. Până la 30 de ani, a fost pilot de aviaţie, iar luna august 1983 l-a prins împrăştiind insecticide peste campurile de sfeclă din judetul Satu Mare.

Dorinţa de libertate l-a împins spre un gest extrem: a părăsit ţara cu un avion utilitar AN-2 spre vestul Europei, în Austria, potrivit jurnalul.antena3.ro

„Aveam 30 de ani. Eram angajat al Întreprinderii de Aviaţie Utilitară şi lucram la Carei. Am stabilit cu mecanicul meu Haas Iosif să «fugim» peste hotare. În dimineaţa zilei de 25 august 1983, m-am trezit la scara avionului cu el şi, spre surpriza mea, şi cu soţia lui, Agneta. Nu mai aveam cum să dau înapoi. Pe o ploaie torenţială, toţi trei am traversat Ungaria zburând foarte jos – la 3-5 metri înălţime – pentru a nu fi detectaţi de radare. După aproximativ trei ore eram deasupra Austriei. Aveam doar o hartă mică, ruptă dintr-un vechi atlas geografic. Am intrat în Austria prin sudul ei, iar eu voiam să ajung la Viena. După vreo 45 de minute de zbor, din cauza ceţei şi a ploii puternice, am renunţat şi am luat hotărârea să aterizăm chiar pe autostrada de sub noi, A17. Am reuşit să pun avionul la sol la vreo sută de kilometri sud de Viena, după ce maşinile s-au oprit pe autostradă. Din cauza ploii torenţiale era să nu reuşim, dar totul s-a încheiat cu bine şi astfel am ajuns în lagărul de refugiaţi din Traiskirchen”, povesteşte Muradian.

În România, a fost condamnat imediat, în lipsă, la 25 de ani de închisoare, amendat cu 450.000 lei şi i-a fost confiscată în totalitate averea. Austriecii nu au dat curs cererii de extrădare cerută de Ceauşescu, astfel că după 5 luni petrecute în Austria a luat drumul Americii. Abia după 17 ani, în anul 2000, Tribunalul Suprem l-a absolvit total în urma admiterii unui recurs în anulare.

În SUA, a lucrat mulţi ani în inginerie civilă, ca designer, însă niciodată nu a uitat de pasiunea sa: pirogravura, pe care a transformat-o cu timpul în artă. Pirografia, o nouă tehnică inventată de acest român, presupune „desenul/ gravarea” pe lemn, hârtie, piele sau os, cu ajutorul unui „creion electric” ce are un vârf încălzit aproape la roşu.

Dar să revenim la Metallica. Dinu este prieten cu Zach Harmon, tehnicianul care se ocupă de 30 de ani de instrumentele trupei de heavy-metal. Prima dată, cei de la Metallica l-au contactat pe Muradian prin 1995, pentru a pirografia Explorer-ul, chitara de bază a lui James Hetfield. „Discutând cu James Hetfield, el mi-a spus că vrea pe chitara lui o imagine cât se poate de înfricoşătoare, aşa că după vreo două săptămâni am convenit asupra unui craniu de cerb, care lui i s-a părut îndeajuns de… groaznic. Aşadar, i-a plăcut, iar eu am trecut la treabă”, spune Dinu.

În urmă cu trei ani, fiind în Toronto, a fost căutat din nou de celebrii rockeri: „Zack Harmon m-a contactat şi mi-a comunicat că Hetfield cântă câteva părți din celebra lor trilogie Unforgiven la o chitară semiacustică, dar că ar vrea să o schimbe cu ceva lucrat de mine. Mi-au trimis chitara după ce în prealabil au curăţat lacul de pe faţa ei. Eu lucrez de obicei doar pe lemn natur, fără nimic pe el, dar acesta era un caz «excepțional». Am făcut un grup de schiţe photoshopate cu imagini scoase de pe un video al lor. Le-am trimis ideea şi au zis: «Wow! Ce mişto!» James a vrut să adaug şi o lozincă de-a lui, care nici acum nu prea ştiu ce simbolizează (n.r. – e un vers din Unforgiven 2). Am pirogravat-o şi pe aceea şi în două săptămâni avea chitara. I-a plăcut mult, chiar dacă a plătit din plin pentru ea. De atunci am văzut că o foloseşte continuu, în toate concertele, atunci când cântă trilogia «Unforgiven»”.

Dinu s-a întâlnit de două ori, în backstage, cu celebrii metalişti. Prima dată a fost în Seattle, în 1995. „M-am văzut cu James Hetfield şi cu Kirk Hammett în culise, înainte de concertul de la Sonics Arena. Adevărate «bestii» pe scenă, Hetfield şi Hammett m-au făcut atunci să mă simt foarte, foarte important. Curaţi, foarte manieraţi, un pic timizi acolo în culise, ambii m-au impresionat, astfel că am devenit un fel de fan al lor”, a povestit Muradian întâlnirea cu membrii trupei Metallica. A doua întâlnire s-a petrecut la Toronto, în urmă cu 3 ani. A fost la fel de impresionat de băieţi, care s-au purtat ca şi cum era de-al lor. Artistul a punctat: „De fiecare dată am avut o senzaţie nemaipomenită urmărindu-i când foloseau instrumentele pirografiate de mine. Vă mărturisesc, e ceva de nedescris să-l vezi pe James Hetfield sau pe marele bluesman BB King pe scenă, în lumina reflectoarelor, cântând în faţa a mii de fani la chitarele la care eu transpirasem zile și nopți lucrând”.

Dinu Muradian a mai pregătit o lucrare pentru celebra formaţie americană, în urmă cu o lună. I-a plăcut mult o serie de fotografii făcute de fani în mai multe concerte ale formației din Europa. A pirogravat-o pe lemn şi a ieşit o nouă operă de artă: cei patru, cu spatele, în lumina reflectoarelor, într-un moment de triumf.

SURSA: jurnalul.antena3.ro