De ani de zile militez pentru respectarea legilor,a Politiei și a polițiștilor. Dar… am avut doua întâlniri ,,ciudate” pe care le-am și pus în O VIAȚĂ MUCALITĂ ( Pe google books) . Una dintre înteractiuni, este fix despre subiectul asta. Asa ca iată povestea:

E zona mea!

Așa cum am mai spus și în altă povestioară, am un deosebit respect pentru polițiști și instituția Poliției. Încerc întotdeauna, când trec pe lângă dânșii, în trafic să îi salut, să le urez în gând o zi bună, consider cu sinceritate că fac tot posibilul, în condițiile unor legi mult prea permisive pentru contravenienți și prea restrictive pentru ei, tot posibilul pentru a menține ordinea în societate, și pe noi în mai multă siguranță. Așa cum am mai menționat am interacționat în multe ocazii cu polițiști, de fiecare dată mi s-au părut a acționa ireproșabil cu acea excepție povestită în incidentul cu presupusul condus pe interzis. Dar am mai avut unul. Sunt peste o sută de mii de angajați în MAI și sunt convins că sunt și excepții, dar foarte foarte rar, că într-o mare pădure sunt și câteva, foarte puține uscături. Dar noi, pe facebook de exemplu nu ne apucăm să lăudam interacțiunile ireproșabile dintre noi și polițiști, din două motive. Primul este că atunci când le constatam ireproșabile, le considerăm firești. Nimic de povestit pentru că sunt firești. Iar despre firesc nu bați toba. Doar dacă e ceva ce te calcă pe bătături și te irită, doar atunci te apuci să iți urli nedreptatea. Și cum ceva de genul acesta ar deveni imediat știre virală mai ales distribuită de semi-jurnaliștii plătiți la trafic deci în vânătoare de senzațional, faptul că nu vezi astfel de subiecte zilnic, arată cât de rare sunt de fapt abaterile. Al doilea motiv este că dacă îți vezi de treabă, de cele mai multe ori nu au polițiștii de ce să aibă treabă cu tine. N-au timp de socializare cu noi aștia mulții, pentru că au clienții lor cu care vor să discute, că să ne țină pe noi ăștiălalți în siguranță. DAR… am mai avut un incident. Eram la muncă la control acces. Și văd cum vine spre unitate, o autospecială de poliție, și trage în parcarea unității aflată pe proprietatea MApN deci nu pe spațiul public, ci chiar pe terenul de care eu eram responsabil, inclusiv cu privire la cine are acces în acea parcare. Nu poți să vii tu, care nu ai un permis de acces special emis de unitate, să parchezi acolo că vezi tu că ai o parcare mare la dispoziție. Așadar văd cum vine și parcheaza acolo. Ordon ajutorului să îmi preia atribuțiile și mă duc să văd despre ce e vorba. Era un echipaj mixt, un jandarm și un polițist. Polițistul vorbea la telefon în ceea ce părea o discuție personală (nu în interes de serviciu) și deși mă vede că mă apropii, echipat în ținută militară bineînțeles îmi aruncă o privire a ,,ce dracu vrea ăsta” apoi mă onoreaza cu o ignorare desăvârșită și își vede de convorbirea lui. Mă adresez așadar dlui jandarm: -Am onoarea să vă salut. Sunt Sergent major Colț, de serviciu la această unitate militară, cu atribuții în ceea ce priveste și accesul în această parcare a unității. Pot să știu de ce ați venit aici? Jandarmul se uita la mine, cu privire a ,,știu că navem ce căuta aici, dar eu sunt mic” și îmi zice: -Bună ziua! îmi arată spre polițist: Dl e șeful patrulei, cu el trebuie să vorbești! Dl șef de patrulă, deși mă văzuse și auzise tot, făcuse oarecum o mică pauză în discuția de la telefon, îmi întoarce spatele și continuă să povesteasca ceva aiurea, ceva gen ce a mâncat vecinul vărului la micul dejun. Nu mai țin minte ce, dar evident nu era nimic urgent. Fleacuri. Și eu stau lângă jandarm, jandarmul stă lângă mine, și amândoi așteptam ca proștii să termine ,,Domnul” de vorbit. Puteam să întorc foaia, că ai obligația chiar să acționezi într-un anumit fel dacă cineva neautorizat intră unde n-ar trebui, nu era perimetru închis, deci o foaie întoarsă mai pe jumatate, nu chiar urât cu uz de armă, sau să escaladez la un asemenea nivel, întotdeauna am evitat să escaladez dacă prin comunicare consideram că pot să rezolv, dar puteam să o dau ,,mai urât”, însă am zis că nare rost. Și aștept. Dl polițist se uită la mine și cu un aer de ,,stai să văd ce vrea prostu ăsta, termin imediat cu el” îi zice celui cu care vorbea, că o să sune imediat înapoi, închide și îmi arunca mie un ,,DA!” (ce vrei bă? Nerostit dar perfect înțeles). Mă prezint și îi comunic că este o zonă și parcare fără acces public cu acces restricționat, și este o zonă a MApN în care dânsul nu are acces. – Greșești sunt de la secția X și toată zona dintre bla bla și bla bla e terenul meu de patrulare. Am voie să merg pe unde vreau eu între limitele astea. – Aveti dvs voie să patrulați pe unde considerați dvs. Dar nu și pe aici. Este zona aparținând MApN ca și privată, are regim special, iar de accesul în această zonă, azi sunt eu responsabil, iar dvs nu lați primit. Vă rog să părăsiți zona. – Am drept de patrulare și aici, dacă aveți vreo problemă tot pe noi ne chemați. – Aveți dreptate că sunt situații în care vă putem solicita prezența pentru rezolvarea și de către dvs. în condițiile legii, a unor incidente, în ceea ce privește civilii implicați în incidente. Însă nu v-am solicitat prezența sau intervenția, așa că prezența dvs. aici nu este justificată. Vă rog să părăsiți zona. – N-auzi că am drept de patrulare? El venise de fapt, în opinia mea, să cam scape de patrulare. Să se retragă undeva unde să nu fie vizionat sau să își ia o pauză, și găsise de cuviință să intre neautorizat într-o zonă pazită de MApN. Nu intrase în unitate, că n-avea cum, dar intrase într-un perimetru marcat corespunzator al MApN, marcat inclusiv cu ,,ACCESUL INTERZIS” vehiculelor neautorizate de MApN. Așa că răspunsul meu a fost: – OK dvs aveți un instructaj, pe care eu îl consider greșit, eu am altul. De aici încolo e o problemă ce se va discuta în 5 minute între Comandantul Unității mele cu Comandantul Secției dvs. Vă urez o zi frumoasă! Am onoarea să vă salut! Am întors spatele și m-am îndreptat spre clădirea și zona unde îmi desfășuram eu serviciul. Pun mâna pe telefon și sun la OSU:
– Sunt bla bla, în momentul acesta este în parcare, intrată neautorizat, mașina poliție înmatriculată cu bla bla, polițistul care este șeful patrulei, refuză să plece si… tocmai ce pleacă în viteză spre drumul național. Când a văzut că pun mâna pe telefon așa cum și anunțasem că voi face, dl Știe Tot, Șef de Patrulă și Stăpân peste Terenurile Ministerului Apărării, nu știa cum să dispară mai repede din zonă, probabil că nu ar fi vrut că următorul telefon pe care îl primește să fie de la altcineva decât vărul vecinului… Nu ar fi vrut probabil, ca al lui comandant să îi întrerupă convorbirea cu vărul… Om comunicativ, ținea mult la vărul respectiv… Nu știu