Andrada Voicu este o polițistă care are mai multă coloană vertebrală decât ”bravii” bărbați cu steluțe pe umeri din Poliția Română! Originară din Pașcani, tânăra a postat pe Facebook un nou mesaj în versuri, în care critică sistemul: „Ne-aţi mâncat pe dinăuntru/Şi ne-aţi pus în inimi smoală/ Aţi venit aici cu gândul/Să vă transformaţi în boală”.

Poliţista fusese implicată anul trecut într-un accident cu o maşină de serviciu şi a scris că tatăl ei a murit după ce a auzit de accident. La acea dată a spus că mașinile MAI sunt ”mașinile morții”.

Aceasta a reacționat fără frică și în momentul în care a fost atenționată de către un internaut că ar putea fi sancționată și demisă din Poliție.

”Dacă faceți parte din acest sistem și spuneți asta, îmi pare rău. Înseamnă ca faceți parte din grupul celor care tac și-nghit de frică. Chiar și așa dacă ar fi, pentru mine va exista viață după poliție. Cât despre singurătate… Nu mă deranjează singurătatea. Decât înconjurată de șerpi, mai bine singură”, a spus Andrada Voicu pe pagina sa de Facebook.

Redăm mai jos, integral, poezia curajoasei polițiste:

Atârnăm de-un fir de ață.
#rezistăm, dar ce folos,
Când suntem mințiți pe față
Și toate-s cu susu-n jos?

Și murim de frig și sete
Și ne trec prin corp fiori
Când ni se citesc pamflete
Cu și despre infractori.

Plângem și ne cerem dreptul
De-a trăi civilizat,
Însă nu-i emis decretul-
Cică trebuie semnat.

Cine morții voștri sunteți,
Să vă bateți joc de noi?
Și de ce tot voi vă plângeți
Când vă batem cu noroi?

Voi nu meritați nici țara
Și nici apa ce o beți
Colcăiți de haimanale
Și corupți cu epoleți!

Colcăiți de-atâta fală
Și ieșiți pe post trumfași,
Când de fapt, băgăm de seamă,
Sunteți „decât” proști și lași.

Ne-ați furat dreptul la viață!
Cine dracu’ sunteți voi,
Să ne râdeți nouă-n față,
Și să ne huliți pe noi?

Ia stați jos și luați aminte:
România nu-i a voastră!
Profitați de bunătatea
Și de neputința noastră

Ne-ați mâncat pe dinăuntru
Și ne-ați pus în inimi smoală,
Ați venit aici cu gândul
Să vă transformați în boală.

Ați și reușit, pesemne,
Să îmbolnăviți poporul
Însă azi, poporul geme
Când își vede tricolorul.

Doar atât ne mai rămâne:
Să ne luăm în piept cu boala
Hai, deșteaptă-te, române,
Că ne fură ăștia țara!