Prefectul Radu Roca i-a băgat în ședință pe șefii instituții publice din județul Satu Mare și i-a îndemnat să respecte prevederile Legii 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea Imnului Naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. ”Se apropie Ziua Națională a României și vreau să vă reamintesc faptul că este o obligație legală ca Drapelul României să se arboreze în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice. Vă rog să verificați modul în care drapelul e arborat și starea în care acesta se află”, a declarat prefectul Radu Roca.

Prefectul a solicitat Inspectoratului Județean Școlar Satu Mare să transmită corpului didactic din şcolile gimnaziale ca programul zilnic să înceapă cu intonarea imnului national. ”În conformitate cu prevederile Legii nr. 75/1994 este esenţial ca în şcolile primare şi gimnaziale să se intoneze Imnul Naţional, ‘Deşteaptă-te, române’, la începutul programului zilnic. Această practică sunt convins că va spori conştiinţa civică şi patriotică a elevilor și va contribui la consolidarea valorilor naţionale”, a amintit prefectul Radu Roca.

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică. 

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!”
     
      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian! 

      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      „Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!

      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!