Trăim vremuri ciudate fraților. Atât de ciudate, încât ne simțim copleșiți de valurile de informații (și mai ales dezinformații) care ne invadează secundă de secundă creierele obosite de griji și probleme. Suntem atât de atacați de acestea, încât, respingerea prin ignorare pare o reacție pe deplin justificată.

Dacă ne uităm însă în trecutul apropiat, vedem că tocmai ignoranța a permis nașterea acestor monștri politici care ne înspăimântă azi. În acest context, ce putem face? Care este calea?
Nu cred că este cineva care să poată răspunde clar la aceste întrebări. Și chiar dacă ar exista acel cineva, probabil că nimeni nu l-ar mai crede. Cu toate aceste riscuri, hai să simplificăm lucrurile și să încercăm să găsim o cale de supraviețuire în haosul cotidian.

1. Din capul locului este extrem de important să înțelegem că “poziția struțului”, cea cu capul în nisip, nu aduce liniștea! Este iluzoriu să ne gândim că ignoranța ne salvează. Poate pe moment. Până ce ne vine rândul. Și atunci?

2. Dacă am parcurs cu succes prima etapă de conștientizare, a doua este implicarea. Să înțelegem că minunile nu vin așa cum credem. Nu ne salvează din mâna politrucilor nici sfântul Boca, nici moaștele răspupate și nici icoanele care plâng. Dacă aruncăm o scurtă privire înspre istoria României, observăm că am așteptat minunea și salvarea să vină din orice altă parte decât prin noi înșine. De aceea suntem acum unde suntem! Prin urmare, dacă ne dorim mai bine, e timpul să acționăm! Cum?

3. Prin a începe să ne întindem simțul proprietății. Întâi până la gardul casei, apoi de-a lungul uliței noastre, mai apoi asupra cartierului și tot așa. Până când ajungem să ne pese de oraș, județ și chiar de întreaga țară. Simțul proprietății aduce cu sine și responsabilitatea. Cele două merg mână în mână ca unse. Bun, și cum încep?

4. Prin a privi bunul nostru comun cu exact aceiași ochi ca și proprietatea privată. Dacă cineva îți aruncă în casă o pungă goală de cipsuri, ce faci? Îl ignori? Sunt sigur că nu. Încercă să faci la fel și pe stradă. Dacă ai priceput că strada este și a ta, vei face la fel! Spune-i nesimțitului să nu arunce hârtia pe jos, oferindu-i soluția corectă. Fă-o cu tact și nu-l brusca, atrage-l de partea ta. Dacă un vecin nu și-a curățat zăpada din fața casei, ajută-l. Cheamă-l să curățați împreună. Vei avea surpriza să vezi cum oamenii reacționează la omenie solidar. Admit, mai sunt și excepții. Exemplele de a deveni civic sunt extrem de multe. Dar oare aceste mici schimbări în societate sunt de ajuns?

5. Teoretic da. Practic, ar fi minunat să ne convingem. Simțul responsabilității se educă și ceea ce este fascinant, este că el devine contagios. Acest simț ne duce la urnele de vot sau ne scoate în stradă atunci când ne sunt încălcate drepturile. Însă aceste manifestări vin doar pe fondul unei fundații civice . Și aici ar trebui toți să participăm, cu mic cu mare. Sunt ferm convins că mai apoi, toate restul vin de la sine: patriotismul, mândria națională, etc. Toate într-o manieră civilizată și ponderată.

Pe această rețetă veche s-au clădit mai toate civilizațiile autentice. Toți cei care au priceput că, înainte de a cere trebuie să fii pregătit să dai, au progresat. Pe noi, mentalitatea nostră ne ține captivi în lumea a 3-a. Politicienii pe care azi îi detestăm sunt produsul ignoranței noastre, a neputinței noastre ca națiune.

O săptămână înțeleaptă tuturor!