Judecătoria Satu Mare a decis, în ședința camerei de consiliu din 28 noiembrie 2025, respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție formulate de o tânără din Berveni, care susținea că ar fi fost victima unor acte de violență fizică exercitate de concubinul ei și de tatăl acestuia. Reclamanta a arătat că, în data de 16 noiembrie 2025, concubinul și socrul său ar fi agresat-o fizic, aplicându-i lovituri cu palma la nivelul brațului și în zona lombară. Ulterior, aceasta a părăsit domiciliul comun și a fost găzduită într-un centru specializat pentru victimele violenței domestice.
În urma sesizării, Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare a emis un ordin de protecție provizoriu și a transmis cauza către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, care a depus cererea de emitere a unui ordin de protecție pe termen de până la 12 luni. La primul termen de judecată, concubinul reclamantei și tatăl acestuia au fost prezenți și asistați de avocați. Ambii au negat categoric acuzațiile, afirmând că nu au agresat-o niciodată pe tânără.
Concubinul a susținut că o iubește pe reclamantă și că nu a existat niciun act de violență: „Nu am oprit-o niciodată să plece de acasă, nu am lovit-o niciodată”. Acesta a arătat că tânăra ar fi părăsit în repetate rânduri domiciliul comun fără explicații, revenind ulterior. Tatăl concubinului a afirmat la rândul său că nu a agresat-o și că o consideră pe tânără „ca pe o fiică”, susținând că nu crede în violență, având convingeri religioase penticostale. Martora audiată – mama concubinului – a declarat că se afla în locuință în momentul presupusului incident și că nu a observat nicio agresiune. Aceasta a confirmat că tânăra mai plecase de la domiciliu și în alte ocazii, fără a anunța.
Instanța a vizionat CD-ul depus de poliție, care cuprindea discuțiile purtate cu reclamanta și cu concubinul în momentul emiterii ordinului de protecție provizoriu. Nici din aceste materiale, nici din actele poliției nu a rezultat că autoritățile ar fi constatat nemijlocit vreo agresiune. De asemenea, instanța a subliniat că reclamanta: nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a oferi lămuriri suplimentare, nu a indicat niciun martor, nu a depus alte probe care să confirme acuzațiile. În acest context, declarațiile pârâților și ale martorei au rămas necontrazise.
Judecătoarea a reținut că, potrivit Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice, ordinul de protecție poate fi emis doar atunci când există indicii temeinice ale unei stări reale de pericol. „Emiterea ordinului se face strict în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică, psihică sau libertatea persoanei”, a arătat instanța în considerentele hotărârii. Cum în cauză nu a fost probat niciun act de violență, iar depoziția martorei a infirmat susținerile reclamantei, instanța a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile legale necesare. În consecință, cererea de emitere a ordinului de protecție a fost respinsă ca neîntemeiată.
--------------------
FOTO: Arhivă/Scop ilustrativ
