Un sătmărean a fost condamnat luna aceasta la pedeapsa de 10 luni de închisoare cu suspendare de către magistrații Judecătoriei Satu Mare. Individul este acuzat că și-a făcut un obicei din a-și agresa soția, chiar dacă aceasta avea un copil de mai puțin de doi ani. Totul s-a petrecut în Cartierul Micro 16.

Femeia nu a avut curaj să spună nimănui coșmarul prin care a trecut, până când familia sa a bănuit că ceva nu este în regulă și a sesizat Poliția. De obicei, după ce o bătea, bărbatul o închidea într-o cameră până când semnele agresiunilor îi erau estompate.

Femeia spune că agresiunile nu aveau niciun motiv concret, ci erau cauzate de starea de spirit de moment al fostului soț, de care a divorțat între timp.

În ceea ce privesc obiectele cu care i-au fost produse leziunile, persoana vătămată a menţionat că a fost lovită cu un nunceag care era fabricat dintr-un material pătrăţos și care lăsa urme. În alte ocazii, agresorul o lovea cu pumnii, palme, picioarele şi genunchii.

Redăm mai jos mărturia șocantă a victimei:

”Puteţi să vă imaginaţi că eram agresată fără ca eu să conştientizez un motiv anume, uneori chiar aveam senzaţia ca este liniştit, însa acesta din senin căuta motive pentru a se ajunge la agresiuni. (…)

În timp ce încerca să îşi regleze camerele de vedere de pe exterior, deoarece nu a obţinut rezultatul dorit, a început să mă agreseze lovindu-mă cu pumnii şi cu picioarele, la un moment dat chiar se urca pe mine, în timp ce mă agresa am si ameţit, iar a doua zi dimineaţa a început din nou să mă agreseze cu nunceagul aducându-şi aminte de ziua precedentă.

Reproşându-mi totodată ca eu l-am părăsit de nu ştiu câte ori. În acest moment al agresiunii cu nunceagul îmi spunea să îl chem pe Dumnezeul în care cred, deoarece nimeni nu mă mai salvează din mâinile lui. În acest interval de timp chiar şi zilele următoare am fost lovită cu nunceagul chiar şi în zona în care fusesem anterior lovită, spunându-mi că îmi dă acolo unde mă doare şi că eu nu am să îmi cresc copilul.

În tot acest timp fetiţa era închisă într-o cameră şi deoarece aceasta plângea, eram agresată şi din acest motiv, reproşându-mi-se ca fetiţa plânge din cauza mea. Menţionez că în general când eram lovită evita să mă lovească în zona feţei, iar daca se întâmpla asta, eram închisă în casă câteva săptămâni, până mă vindecam.”

În ce-l privește pe soțul agresiv, acesta a uzat de dreptul său la tăcere în faza de judecată, condiţii în care nu a fost audiat, fiind citite declaraţiile acestuia din faza de urmărire penală, prin care inculpatul s-a rezumat doar la a preciza că nu a agresat-o fizic şi nici nu a ameninţat-o, fără să facă orice altfel de aprecieri cu privire la fapta reţinută în sarcina sa.