Un turn de apărare al Cetății Sătmarului a fost descoperit zilele acestea sub fostul Teatru de Vară, în zona centrală a municipiului Satu Mare! Mai mulțâi arheologi lucrează pentru scoaterea la lumină a elementelor. Au fost făcute până acum descoperiri extrem de spectaculoase, potrivit reprezentantului Muzeului Județean, Szocs Peter. Istoric cunoscut ca și specialist și autor de lucrări științifice pe această temă.

”Pe locul fostului Teatru de Vară am bănuit că este aici Cetătea Sătmarului. O parte a fortificațiile le-am identificat. Sunt realizate din lemn și țăruși, pământ bătătorit, este un bastion practic, care a ținut tunurile cetății și a avut un rol de apărare împotriva artileriei. Noi am mai găsit multe materiale care atestă viața cotidiană a garnizoanei. Cetatea a funcționat între 1560 și 1720, în linii mari. A fost lărgită și reabilitată de mai multe ori. Noi am și identificat mai multe nivele de fortificații și lărgire”, a spus Szocs Peter pentru PresaSM.

Statutul cetăţii Sătmarului era unul special, deoarece nu era doar o fortificaţie de graniţă împotriva turcilor, ci şi o cetate limitrofă între Regatul Ungariei şi Principatul Transilvaniei.

Lucrările de construcţie au debutat la mijlocul secolului al XVI-lea, având drept rezultat ridicarea unei cetăţi cu cinci bastioane cu ureche, cu planimetrie rectangulară, în sistem italian. Pe parcursul existenţei sale, până în primul deceniu al secolului al XVIII-lea, a avut mai ales funcţia de cetate regală, dar între timp, pe perioade mai lungi sau mai scurte, se afla şi sub stăpânirea Principatului Transilvaniei.

Importanţa ei strategică a fost sporită de avansul teritorial al turcilor şi ruperea Ungariei în trei părţi. Din acest motiv, odată cu dispariţia pericolului otoman, scade şi importanţa cetăţii Sătmarului, care este demolată odată cu celelalte fortificaţii similare, cu excepţia celor mai importante (amintim doar exemplele mai apropiate: Arad, Oradea, Alba Iulia).

Fortăreaţa din Satu Mare a continuat să fie un punct cheie şi în timpul Războiului Curuţilor, dintre Francisc Rakoczi al II-lea, ultimul principe independent al Transilvaniei, şi Casa de Austria. Francisc Rakoczi al II-lea, care a cucerit cetatea, a poruncit, în anul 1705, ca zidurile ei să fie distruse, pentru a nu fi recucerită de austrieci.

La finalul războiului, austriecii au continuat distrugerea cetăţii, tocmai pentru a nu pune din nou mâna pe ea nobilii ardeleni, în cazul unei noi rebeliuni. Astfel că din fosta cetate în stil italian a mai rămas doar amintirea.

Locul cetăţii construite pe parcursul secolului al XVI-lea nu mai este astăzi vizibil. Astfel, poziţionarea ei exactă pe o hartă contemporană a rămas o problemă deschisă a istoriei locale. Cu atât mai importantă este descoperirea făcută zilele acestea de către arheologii sătmăreni.