Fiecare mireasă din satele Oașului ascunde sub cununa ei gestul străvechi al părului împletit și dezvăluie, în egală măsură, o frumusețe aparte, prin culorile mărgelelor care-i împodobesc chipul, dar și prin luminile din priviri și zâmbet, podoabele cele mai prețioase ale sufletului.

În ceea ce privește costul, numai portul miresei cântărește peste 30 de kilograme și se ridică câteva mii de euro. Și asta pentru că sunt cusute pe rochie și cămași mii de mărgele. Unele foarte scumpe, în funcție de preferințe.

Înșirate în feluri diferite, de la un sat la altul, de la o împletitoare la alta, mărgelele de pe cunună și coadă reprezintă tot atâtea moduri în care gingășia statuară a oșencei poate fi admirată, savurată și contemplată. Asocierea deloc hazardică dintre culori, mărimi, materiale și nuanțe diverse, reflectă maniera unică în care nunta tradițională se integrează în viața oșenilor, găteala miresei rămânând un obicei viu, pulsând a dorință și bucurie de a-l trăi cu entuziasm, în ciuda tuturor transformărilor care au survenit în ceea ce privește portul și podoabele specifice acestui ceremonial.

Dacă în Cămârzana și Racșa obrajii îi sunt împodobiți cu o rafinată plasă țesută timp de câteva ore din părul tinerei mirese, colții împletiți pe tâmple încadrându-i fermecător galeșele-i ocheade, în Bixad, Batarci, Valea Seacă, Certeze, Târșolț sau Călinești cununa îi acoperă total capul, ivind tulburător o altfel de frumusețe.

Nunta privilegiază statutul femeii în lume și în comunitatea în care trăiește și astfel că ea devine, pentru câteva zile, o regină, în sensul exprimării totale și maximale a frumuseții ei, sub toate aspectele ei rituale: forma cununii o înalță, spiritualizând-o spre cer și apropiind-o de perfecțiunii cercului, șiragurile de bănuți și multitudinea de mărgele o leagă de bogăția și culorile vieții, coada acoperită cu barșone, zgărzi, pletean sau zăvon, sugerând prin forma ei romboidală dorința de feminitate și grație, calități feminine menite să o însoțească pe întreg parcursul existenței.

Oșenia miresei este țâpurită de fiecare mărgea înșirată la gât, iar danțul frenetic al culorilor costumului mărturisește dragul de a savura cu intensitate fiecare clipă, rânduieli lăuntrice rezonând candid în albul pânzei cămeșii. Originalitatea înstruțatului miresei din Oaș rostește tainic povestea unei împletitoare, viziunea ei despre cel mai important moment din viața unei femei, acela în care din mândră o face și mai mândră, fiecare împletitură a părului legând-o de un destin nou și dezlegând-o de unul vechi, împuținându-i temerile și sporindu-i astfel, frumusețea.

SURSA: Muzeul Satului Oșenesc/Facebook