Drumeții Hai-Hui pe Plaiul Sătmarului este o inițiativă PresaSM și Pagina de Facebook Drumeții Hai-Hui. Demersul constă într-o serie de articole periodice și vine în actualul context, cu scopul de a face cunoscute locuri și frumusețile naturale din județul Satu Mare sau cu acces din județul Satu Mare în alte județe. 

Încurajarea turismului local

Scopul este acela de a stimula turismul local (turism de o zi, concediu de o zi, excursie de o zi), cu scopul de a promova o atitudine eco în natură și, nu în ultimul rând, cu scopul de a sesiza și sensibiliza autoritățile locale competente cu privire la amenajarea de trasee și locuri de belvedere în județ.

E neapărat ca munții să aibă altitudini foarte mari pentru ca o drumetie să fie reușită și să ai parte de priveliști minunate? Nu. Are judetul Satu Mare pe teritoriul său munți și locuri frumoase? Da. De fapt, o drumeție sau o ieșire în natură îți poate dezvălui lucruri frumoase aproape la orice pas, iar argumente vă vom oferi în cele ce urmează.

Cămara Zânelor, un loc de legendă

Cum altfel să începem periplul nostru decât cu cel mai de poveste și de legendă loc din județ. Și anume Cămara Zânelor (Cămărzana), un loc tare drag nouă, acolo de unde am făcut multe drumeții pe vârfurile din zonă. Venim cu precizarea că drumeția a fost în data de 15 Martie, chiar înainte de a se declara starea de urgență.

Destinația aleasă de noi a fost de această dată Vârful Bârloagele – 633 metri, unul dintre cele mai bune puncte de belvedere din Munții Oaș, un vârf pe care am mai fost în drumeție și de alte dăți, dar în sezonul cald, iar acest lucru nu ne-a permis ca de pe el să scrutăm zările cu privirea până departe. Din arealul acestui vârf putem vedea numeroase vârfuri din Munții Oas: Igniș și, bine de știut, putem vedea și lanțuri montane importante din Ucraina, și anume Munții Borzava și Munții Polonini, care au înălțimi și de 1.700 metri.

Cum intrăm în Cămărzana o cotim la dreapta pe drumul de dinaintea Gruiului Tufei (sau Piatra Cornii) și căutăm loc de parcare. Cum nu ne place nouă să ne repetăm, alegând același traseu când mergem pe un vârf, de data aceasta am ales un traseu ce pornește din partea estică a Cămărzanei și sperăm să avem parte și de ceva surprize parcurgându-l.

Pornim de la mașină și reperăm destinația drumeției: Vârful Bârloagele, scăldat în soarele primăverii și omniprezentul releu.

După circa un kilometru parcurs, trecând printre ogrăzi și câteva case presărate, traseul ne rezervă prima surpriză placută, (denumită de noi Aleea timpului ce stă în loc) o alee împrejmuită cu salcâmi bătrâni, care stârnește în noi dorința de a nu mai pleca din acel loc și a rămâne acolo să contemplăm în melancolie, așteptând umbra deasă din zilele calde și mireasma dulce a florilor de salcâm.

În capătul aleii starea de melancolie se amestecă ușor cu o stare de tristețe, când vedem o gospodărie veche și părăsită, ca atâtea altele din satele oșenești, dar care pare că a fost plină de viață acum ceva vreme.

Mergem mai departe, lăsând în urmă acest loc plin de nostalgie și drumul nostru iese într-un tăpșan, un loc deschis care ne oferă primul punct de belvedere, dar și o altă surpriză plăcută: Copacul Fluier, meșteșugit cu mult talent de ciocănitoarele buclucașe. Pășim apoi înspre tăpșanul de la poalele Bârloagelor, iar lumea și orizonturile ni se deschid înspre Vest și Sud, iar astfel putem capta prima panoramă a drumeției, cuprinzând culmi din Muntii Ignis și Oaș. Semn bun, dacă putem distinge aici la poale, atâtea vârfuri, înseamnă că sus pe Bârloagele vom avea parte de un festival vizual. Într-o mână cu binoclul sau aparatul foto și în cealaltă cu câte un baton de ciocolată trecem în revistă salba de vârfuri înșiruite de panorama ce ni se desfășoară în fața ochilor și savurăm vizual și gustativ aceste momente de pauza.

Călătoria continuă și săptămâna viitoare…