Serios? Dar ce i-a epuizat??? Că bolnavii nu au avut voie să se interneze? Cred ca cei de la ambulanță și urgență sau ATI. Dar ceilalți? Poate de la statul pe Facebook.

Parca iau si stimulent pentru covid…pa astia nu-i multumeste nimic..si eu lucrez in doua locuri si iau sub 4000 lei..Ii inteleg pe cei de la ambulanta..dar restul..?Sunt boli mai grave ca covidul..oamenii stau la cozi la analize..nu gasesc medicamente..nu sunt internati cu boli grave..trebuie sa sa ajungi la un privat sa fii ajutat..Doamne unde am ajuns!Plecati din sanatate daca nu va convine!

Nimeni nu spune că suntem singurii care muncim până la epuizare, știm bine că sunt și alte meseri solicitante atât fizic cât și psihic. Eu vă rog doar atât, să vă puneți în locul nostru o zi, defapt încercați pentru o oră să vă imaginați că sunteți cadru medical, de exemplu un/o asistent/ă sau infirmier/ă pe o secție. Bineînțeles în condițiile reale pe care le voi redacta mai jos. Și dacă la final considerați că oricare dintre dumneavoastră ar rezista la ce suntem supuși zilnic vă sugerez să vă schimbați meseriile și să vă reprofilați pe o meserie medicală dar stric spitalicească, vă așteptăm cu mare drag să faceți parte din echipa noastră, pentru că din exterior e foarte ușor să acuzăm și să criticăm. Însă când ești față în față cu realitatea din spitale îți cam piere glasul…
Pur și simplu vă rog să închideți ochii și să vizualizați urmatoarele: înainte cu o seară de muncă îți pregătești gentuța(ujina, apă , una alta) gândindu-te în fiecare clipă oare ce zi te va aștepta mâine… Noaptea dormi cum dormi stresat/ă de gândul care te macină întruna și te rogi la cel de sus să înceteze odată acest virus căci nu ști cât mai reziști în condițiile prezente.
Vine dimineața totul în grabă să ajungi la timp să schimb tura care e epuizată după noaptea agitată care a fost. Îți preiei schimbul după care începe adevărata teroare, și o numesc așa pentru că condițiile în care muncim sunt inumane, atât a deficitului de materiale sanitare cât în special a celui personal.
Te echipezi complet precum un marțian și începi tratamentul care mai degrabă e o adevărată bătălie ce se dă între fizic și psihic. Imaginați-vă să lucrați în acele echipamente aproape toată ziua, care credeți-mă că e foarte dificil, abia respiri în ele, nu ai vizibilitate bună , te trec toate apele căci la propriu vorbesc e saună curată în acele costume, pacientul abea te înțelege ce vorbești iar tu urli și urli până te mai țin plămânii ca să te faci auzit/ă. Te chinui să împarți medicamentele cu 2 perechi de mănuși pe mâini și să fie extrem de atent/ă la tot ce atingi în jur, la fiecare procedură, ca să eviți contaminarea. E foarte dureros să vezi frică în ochii pacienților, friica să nu fie infectați cu acest virus, încerci să îi liniștești cât poți și să îi încurajezi, deși în sufletul tău se derulează acelaș sentiment de frică, dar pentru ei prin curaj și tragi din dinți. După ore în șir duci la final prima bătălie, căci mai urmează multe asemenea în ziua respectivă. Dezechiparea e terorizantă, trebuie să fii atât de atent/ă deoarece o mică greșeală contaminează tot în jurul tău. Plus hainele de pe tine sunt leoarcă așa că mergi și iei un nou rând de haine, și credeți-mă că schimbăm mai multe într-o zi. Mai ai o listă plină cu ce ai de făcut, medicație, liste, proceduri, etc. Să nici nu mai menționez că mănânci când apuci și pe fugă , căci în spital nu ai pauză fixă de masă, mănânci când îți permite programul. Nu are rost să o mai lungesc cu multe alte întâmplări din ziua respectivă căci aș putea scrie un roman doar povestind o singură zi de muncă cu toate complicațiile și greutățile ei. Și nu mă înțelegeți greșit, iubesc ceea ce fac, îmi place să ajut oameni și să le fiu suport la greu, să îi ajut să se facă bine.
Iar la finalul zilei ai un singur gând în minte… „oare va fi totul bine? sper m-am protejat corect… Doamne te rog să ne ocrotești!”. Și nu, nu ne e frică pentru noi, nu ne e frică că noi vom fi rău, ci frica care ne macină continuu e să nu ducem ceva acasă la cei dragi, la soț /soție, copii, părinți, prieteni, vecini, etc. Să nu ducem în stradă nimic. Oameni sunt fel și fel, după cum e și vorba” nu există pădure fără uscăciuni”, nu știu ce genuri ați întâlnit, însă cel puțin eu personal fac această mesrie cu toată inima și zilnic mă asigur că pacienții sunt bine și sper ca starea lor să evolueze în bine.
Așa că drag/ă cititorule lucrurile par ușoare din afară și nu doar urgența și terapia bagă muncă grea, sunt și alte secții care trag greul.
Facem tot ce putem pentru cei dragi vouă și mereu ne-am zbătut, majoritatea dintre noi, însă de cele mai multe ori am primit critici și răutăți, când tot ce aveam nevoie era un „mulțumesc” și o încurajare. Nu vă răzbunați pe noi pentru acest sistemt haotic care funcționează în această țară și noi suntem la fel de revoltați.
Sper ca acum când vine vorba de vorbe dure la adresa noastră să vă vină mereu în minte această istorisire care să vă faca să fiți mai empatici.

Anonim, vorbește le despre empatie colegilor de la upu

Eu nu înțeleg de ce toate persoanele accidentate în ultima vreme mor la spital, iar în alte județe, ca de exemplu la Baia Mare, nu mor. O fi așa profesioniști medici de la noi?
Chiar nu înțeleg asta!
Unchiul meu a fost ținut 7 zile cu 6 coaste rupte și băgate în plămâni pe patul de spital până sa învinețit tot și ziceau că nu mai are zile…..
A fost cerut insistent să fie dus la Baia Mare la dr. Bota, iar acuma este bine. Dacă rămânea pe mâna îngerilor din Satu Mare, era la 2 metri sub pământ. Alți doctori din alte orașe chiar își fac meseria, dar la noi,marea majoritate(nu toți) se prefac că îs doctori și iau salarii babane fără a-și face meseria pe BUNE!

@Anonim Nu contest că medicii, asistententele, infirmierele și alți angajați cu atribuții în domeniu care au contact co bolnavii COVID (pentru tratarea acestora) sunt supuși riscurilor. Însă, de aici și până la a generaliza este drum lung. Vreți să spuneți că fotografiile din secția UPU în care medicii și asistentele nu purtau mască sunt falsuri? Despre ce combinezoane vorbim când nici banala mască nu o poartă? Vă întreb dacă medicii și asistentele care în magazine sau în alte spații publice închise nu poartă mască sau o poartă … în doru’ lelii, sub nas sau în mână o fac pentru că sunt foarte stresați? Sau cei care propagă ideile celor care îndeamnă populația să nu se supună regulilor de prevenție instituite de guvern o fac tot pentru că sunt foarte stresați? Sunt și alte categorii de angajați din alte domenii care intră în contact cu persoane (probabil) bolnave. Se bucură că au un loc de muncă. Nu toate cadrele sanitare lucrează în secțiile COVID. Nu toți meritați sumele suplimentare. Nu am auzit să refuze careva. Apropo, măririle de salarii au fost pentru ca să nu mai cereți/primiți sume de bani pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Ați anunțat organele în drept dacă ați aflat de vreun coleg/colegă că a primit mită? Pentru asta nu protestați?