Un orădean a fost condamnat la 15 ani de închisoare, iar alţi doi la câte 14 ani de detenţie, după ce, anul trecut (19 martie 2020), în timp ce erau încarceraţi în Penitenciarul Satu Mare, au baricadat celula și au dat foc saltelelor, provocând moartea altor trei persoane încarcerate, intoxicate cu monoxid de carbon. Sentinţa, care nu este încă definitivă, dezvăluie nu doar motivul halucinant al protestului, ci şi regulile nescrise dintr-o cameră de detenţie, care au dus, în acest caz, la o tragedie.

Procurorii au stabilit şi motivul rebeliunii: din pricina pandemiei, deţinuţilor li s-au oprit activităţile din exterior, pachetele, dar şi vizitele intime, potrivit ebihoreanul.ro

Puşcăriaşi cu reguli

Procesul se află acum pe rolul Curţii de Apel Oradea după ce, pe 26 martie a.c., Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe Lakatos la 15 ani de detenţie, iar pe Hendre şi Mermeje la câte 14 ani de detenţie. Hotărârea dezvăluie şi regulile nescrise din spatele gratiilor care au dus, în acest caz, la moartea stupidă a trei persoane, scoase la iveală de o cercetare judecătorească laborioasă, bazată pe declaraţiile deţinuţilor şi gardienilor audiaţi în timpul procesului.

Din documentul consultat de BIHOREANUL reiese că Lakatos, multiplu recidivist şi autodeclarat „informator” al administraţiei Penitenciarului, era „şeful” camerei, care îşi exercita autoritatea cu ajutorul lui Mermeje, un individ „cu nivel scăzut al instrucţiei şcolare” dar cu fizic impunător pentru că, până să fie închis, lucrase ca bodyguard la o firmă de pază.

Regulile în cameră erau stabilite de cei doi şi de Hendre, un soi de servitor, care scria scrisorile celor lipsiţi de carte şi pregătea mâncarea în celulă tuturor deţinuţilor mai înstăriţi, primind în schimb câte o cafea sau o parte din hrana gătită.

Protest cu forţa

În această organizare ierarhică, atunci când Lakatos, Mermeje şi Hendre au decretat că vor declanşa revolta, ceilalţi au fost forţaţi să se supună, mai ales că proxenetul a rupt piciorul unui scaun pe care apoi l-a folosit ca armă, ca să fie sigur că se impune. Oamenii au fost înghesuiţi în grupul sanitar cu bagaje cu tot, apoi cei trei au mutat şi aprins saltelele, refugiindu-se în final şi ei în baie, unde au început să lovească gratiile şi conductele, strigând „revoltă!” şi „faceţi ca noi!”, pentru a-i îndemna şi pe alţi deţinuţi să-i urmeze.

Zgomotul a fost auzit de supraveghetorul de pe secţie, care a deschis vizeta uşii. În acel moment, după cum a consemnat judecătorul, „focul ce mocnea s-a autoaprins, iar pe vizeta uşii metalice de la intrarea în cameră au ieşit flăcări mari”.

S-au călcat în picioare

Ce s-a întâmplat în baie nu s-a putut stabili cu exactitate, dar „este cert că după ce s-a instalat panica în rândul celor 10 deţinuţi, aceştia au acţionat pentru supravieţuire şi s-au călcat în picioare, iar în scurt timp strigătele lor de nemulţumire s-au transformat în strigăte de ajutor”. Când salvatorii au ajuns la ei, un bărbat în vârstă de 50 ani şi doi tineri de 25, respectiv 26 ani, erau morţi, sufocaţi cu monoxid de carbon.

Instanţa a notat că Lakatos, Mermeje şi Hendre au avut o atitudine oscilantă. În timpul anchetei, fiecare a aruncat vina pe ceilalţi doi, însă testul poligraf la care au fost supuşi a arătat că toţi trei „au comportament simulat la întrebările relevante”. În timpul cercetării judecătoreşti, magistratul a remarcat că între Lakatoș și Mermeje, tovarăși până la acel moment, a intervenit o răceală a relației de prietenie, „determinată de o neînțelegere legată de modul de raportare la fapta imputată”. Pe româneşte, nu s-au înţeles care dintre ei să-şi asume ideea protestului şi incendierea.

Şeful tot şef

Ulterior, însă, cei trei au ajuns la un oarecare acord: Mermeje să revină asupra declaraţiei date în timpul anchetei, cum că a participat la mutarea saltelelor, „punând-o pe seama șocului pe care l-ar fi suferit cu ocazia incendiului”. Hendre, la rândul lui, a fost forţat să recunoască aprinderea focului („în credinţa sa greşită, ia întreaga faptă asupra sa”), astfel că „şeful” Lakatos urma să scape, negând că ar fi fost implicat în rebeliune.

Semnalul a fost dat instanței chiar prin vocea lui Lakatos, care a solicitat reaudierea fiecăruia dintre inculpați, „pentru ca fiecare să-și asume ce a făcut”. Asta deși el nu-şi asumase nimic, chit că toți martorii oculari, pe lângă ceilalți doi inculpați – prin declarațiile inițiale – îl indicau pe el ca principal autor.

Condamnaţi frățeşte

Strategia a fost degeaba, însă, căci noua variantă expusă de autorii rebeliunii din Penitenciar nu l-a convins pe judecător care, după cum reiese din hotărârea pronunţată, a analizat şi antecedentele celor trei, profilul lor psihologic şi chiar mediul din care provin.

În cazul lui Lakatos, judecătorul a observat că vine dintr-o comunitate cu potențial criminogen ridicat, Mermeje dintr-o familie toxică, unde violenţele provocate de tatăl său vitreg alcoolic erau la ordinea zilei şi, în plus, fusese diagnosticat cu tulburări de personalitate, fiind instabil şi impulsiv. În schimb, culmea Hendre, cel care îşi asuma fapta, crescuse într-o comunitate de romi liniștită, pentru care nu este specifică infracționalitatea.

„Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, instanţa califică nesinceră ultima declaraţie a inculpatului”, a concluzionat judecătorul, care a respins declaraţia de recunoaştere a lui Hendre şi i-a condamnat pe cei trei incendiatori, frăţeşte, la pedepse aproape similare. Rămâne de văzut dacă şi Curtea de Apel va decide la fel…

SURSA: ebihoreanul.ro