Sărbătoare într-unul dintre cele mai vechi sate românești din județul Satu Mare. Istoria localității Bârsău de Sus din Țara Codrului se întinde pe câteva secole. Bârsau de Sus este atestată documentar încă din 1470, cu un mare număr de credincioși, cu o biserică din lemn care a fost arsă de tătari. Dar refăcută de localnici. Locuitorii zonei, români destoinici, nu și-au uitat în nicio clipă obârșia. Și, în pofida vicisitutidinilor istoriei, au răzbit mereu.

Sărbătoare la biserica din sat

Sute de persoane s-au adunat să sărbătorească Hramul Bisericii din Bârsăul de Sus, și anume ”Nașterea Maicii Domnului”. Un lăcaș de cult cu o istorie zbuciumată. Arsă de tătari, biserica a fost refăcută de localnici de-a lungul istoriei. În pofida unor regimuri nu tocmai prielnice românilor și creștinilor, în general.

Lăcașul de cult actual, din piatră și cărămidă, s-a ridicat în 1825, prin contribuţia localnicilor, ajungând astăzi neîncăpătoare în zilele de sărbători. În timpul primului război mondial, biserica a suferit multe avarii, zidurile ei fiind ciuruite de gloanţe. A fost reparată în anul 1918, dar nu a fost restaurată în întregime, decât în anul 1931, când şi acoperişul a fost refăcut din tablă.

Biserica are un plan simplu de basilică, cu naosul dreptunghiular şi cu o absidă semicirculară pentru altar, iar la apus un turn pătrat având intrarea pe sub el. Iconostasul este lucrat în stil realist, iar pardoseala este confecţionată din plăci de piatră . Actualul preot paroh este Gheorghe Pop Silaghi, care slujește în localitate din anul 2007.

Biserică înfrumusețată cu sprijinul deputatului de Țara Codrului

Una dintre persoanele care a pus umărul la edificarea și ranforsarea lăcașului de cult a fost deputatul de Țara Codrului, Octavian Petric. Fiu al acestei zone, Octavian Petric a sprijinit financiar înfrumusețarea lăcașului de cult, simbol al românismului pe aceste meleaguri. Motiv pentru care a fost declarat Cetățean de Onoare al comunei.

”Hramul unei biserici este prilej de mare sărbătoare pentru comunitate. Nu am putut să lipsesc azi de la Hramul Bisericii Ortodoxe din Bârsău, o comunitate aproape sufletului meu, locul în care mă încarc adesea cu multă energie spirituală. Vă mulțumesc pentru ospitalitatea de care dați dovadă de fiecare dată! Tuturor prietenilor mei care poartă numele Sfintei Maria vă doresc să aveți parte de multă sănătate și fericire și o zi minunată în familie! La mulți ani!”, a fost mesajul deputatului Petric.

Istoria localității

Conform mărturiilor rămase din strămoşi, din studierea configuraţiei terenului şi a documentelor cercetate, vatra locuită întâi de bârsăuanii de sus s-a aflat mai departe de actuala vatră a satului, undeva după creasta culmii dinspre miază-zi, acolo unde pământului i se spunea „Dealul Făgeţel” de la „Hotare”.

În acel loc a fiinţat primul sat a cărui evoluţie poate fi urmărită până astăzi, sat care se numea Făgeţel. Localitatea ar fi avut până la 200 de case. Era alcătuită din oşeni tăietori de lemne, mână de lucru pricepută la exploatările forestiere sau din urmaşii acestora. Ideea este justificată şi de faptul că majoritatea numelor locuitorilor Bârsăului de Sus este „Oşan”, ceea ce nu este valabil şi la Bârsău de Jos.

Înseamnă că satul avea o obşte temeinică şi-l putem evalua în timp în Evul Mediu. Din punct de vedere social, obştea lui aparţinea până în secolul al XV-lea categoriei ţăranilor liberi din zona Maramureşului, cu o autonomie puternică, rezistând încercărilor de expansiune a nobilimii maghiare, avidă de păduri bogate şi pământuri fertile.

Locuitorii obştei în contextul istoric redat, ca ţărani liberi beneficiau de dreptul strămutării nestânjenite prin ţinut dintr-un loc în altul, fapt ce ne apare verosimil datorită îndeletnicirii lor principale – pădurăritul. Cauza destrămării „Făgeţelului” ar consta după cele mai multe păreri în marea invazie tătaro-mongolă.

Documentar, există două localităţi cu numele de Bârsău: Bârsău de Jos şi Bârsău de Sus – care poartă aceste denumiri în acte oficiale încă din vremea Huniadilor. Ambele localităţi aparţineau de comitatul Szolnocul de Mijloc, dar uneori, ca de exemplu în 1470, ambele au aparţinut de Satu Mare.Localitatea Bârsău de Sus este atestată documentar pe la 1470 sub numele de Felseu-Berekzo de către Coriolan Suciu. Apoi în 1475 – Berekzo; în 1569 – Felsoberegzo; Berszeul de Szusz – 1733; Bîrszo din Szusz – 1850 şi Bârsău de Sus – 1854