Personajul excentric care a stârnit de-a lungul anilor amuzament și curiozitate la emisiuni precum Românii au Talent sau iUmor nu este o apariție recentă. Povestea autointitulatului „Rege al invențiilor”, Alexandru Țiproc, începe în urmă cu peste trei decenii, în Satu Mare, și se întinde între ingeniozitate autentică, excentricitate și o luptă continuă pentru recunoaștere.
„Încă un rege” în România anilor ’90
La începutul anilor ’90, într-o Românie aflată în plină tranziție, presa locală din Satu Mare relata apariția unui nou monarh autoproclamat. În 1992, Alexandru Țiproc, pe atunci în vârstă de 39 de ani, se declara „regele spiritual al României”. Mesajele sale circulau sub formă de manifeste distribuite local, iar „Majestatea sa” anunța solemn că așteaptă doar momentul oficial al încoronării. Până atunci, susținea că se va abține de la relații intime. Declarațiile, consemnate de presa vremii cu ironie și curiozitate, reflectau atmosfera unei societăți în care libertatea nou câștigată aducea și apariții surprinzătoare, informează cancan.ro
Revelații mistice și începutul „Regelui invențiilor”
Un an mai târziu, în 1993, Alexandru Țiproc revenea în atenția publicului cu o nouă revelație: nu era doar rege spiritual, ci și „Regele Invențiilor”. În scrisori trimise redacțiilor, vorbea despre revelații mistice și triburi africane, dar și despre idei tehnice menite să schimbe viața oamenilor. Cea mai spectaculoasă invenție era o „căruță cu pedale”, concepută ca alternativă economică la tracțiunea animală. În viziunea sa, vehiculul urma să fie eficient, sănătos și chiar benefic pentru starea de bine. Inventatorul imagina și versiuni luxoase: cu parbriz, tapițerie, radio-TV sau chiar transformate în ambulanțe ori hoteluri mobile.
De la rege național la rege planetar
În 1994, ambițiile sale depășeau granițele României. Într-o scrisoare adresată presei, Alexandru Țiproc anunța că a fost ales de Dumnezeu pentru a deveni „regele întregii planete”. Programul său în zece puncte propunea abolirea alegerilor și a parlamentelor, înlocuite de reprezentanți ai unei „Case Regale Planetare”. Visa la o limbă universală, o monedă regală și taxe reduse. În același an, la Casa de Cultură din Satu Mare, a organizat o ceremonie de auto-învestire ca „Rege al Inventatorilor”, purtând o cunună de trandafiri și ținând un discurs despre economie, încheiat cu o masă festivă și vodcă împărțită invitaților.
Inventator fără sprijin
Dincolo de aparițiile spectaculoase, viața lui Alexandru Țiproc a fost una modestă. Născut în Livada, județul Satu Mare, cu doar opt clase absolvite, a lucrat ca lăcătuș mecanic și șofer. A urmat cursuri la Școala Populară de Artă, unde a studiat clarinet, saxofon și vioară, iar într-o fabrică a început să improvizeze și să îmbunătățească utilaje.
Prima sa invenție importantă a fost o mașină de prășit pentru pomicultură, realizată din materiale recuperate. Ulterior a creat zeci de dispozitive: pix cu bec pentru citit noaptea, „împachetator de fum” pentru fumători, „mașină de vorbit cu mâna” destinată persoanelor cu dizabilități de vorbire, automobil cu arc sau vioară fără cutie de rezonanță pentru copiii din blocuri.
Singura invenție brevetată oficial a fost un creion policolor cu motoraș care rotunjește mina prin rotire electrică. Deși a obținut brevetul, invenția nu a fost produsă niciodată.
„Regele invențiilor”, între metaforă și marginalizare
În anii 2000, presa locală începea să-l descrie nu doar ca pe o curiozitate, ci ca pe un simbol al inventatorului neînțeles. Trăia modest, mutându-se din chirie în chirie și păstrându-și schițele și documentele ca pe o avere. A solicitat sprijin autorităților și a scris inclusiv la Președinție, fără a primi răspuns. Autoproclamarea ca „Rege al invențiilor” a devenit, în timp, o formă de protest simbolic împotriva indiferenței. Și-a creat mantie și coroană pentru a fi luat în serios, spunând că lumea nu vede un rege în costum obișnuit.
Personaj de televiziune sau simptom social?
Astăzi, aparițiile sale la televiziune stârnesc râsete și reacții împărțite între amuzament și compasiune. Pentru publicul larg, Alexandru Țiproc este un personaj exotic. Pentru cei care îi cunosc povestea, este însă și imaginea unui inventator fără sprijin, prins între vis și realitate. Povestea lui, prezentă în spațiul public de peste 30 de ani, ridică o întrebare incomodă: este doar un excentric sau un om care a încercat, în felul său, să fie auzit într-o societate care trece prea repede peste destinele neobișnuite?
