A doua zi de Paște vine cu propriile obiceiuri și poate niciunul nu a fost mai îndrăgit ca stropitul fetelor. Tradiția spune că flăcăii stropeau tinerele, cu găleți de apă, pentru prospețime și bunăstare, dar și pentru șanse mai mari la măritiș, în timp ce nevestele erau stropite pentru a avea copii sănătoși și frumoși. Lucrurile s-au mai schimba, iar la orașe, tinerele erau stropite cu parfum, obiceiul devenind mai mult un motiv de socializare printre tineri, dar și pentru familii, cu rolul de a întări legăturile dintre membrii comunității.

Practicat în Europa Centrală, dar și în zonele noastre, udatul fetelor sau locsolás sau locsolkodás, este un obicei despre care etnologii spun că a fost cel mai probabil preluat în timpul Evului Mediu de la comunitățile germane. Mai întâi sașii, dar apoi și maghiarii și românii din Transilvania au început să respecte o tradiție care în are rădăcinile într-o  tradiție precreștină, practicată de popoarele germanice în onoarea zeiței Ostera, divinitate asociată cu fertilitatea și primăvara.

Acesta este și motivul pentru care se credea că tinerele stropite cu apă vor rămâne frumoase tot anul, vor avea bunăstare, vor avea mai mari șanse la măritiș, vor mirosi bine tot anul, în timp ce nevestele vor aduce pe lume prunci frumoși și sănătoși.

Treptat, tradiția a evoluat, iar la orașe, udatul se făcea cu apă de parfum. Locul bătăturii a fost luat de sufragerii, care în zilele de luni adunau la un loc familia extinsă, prieteni, colegi, vecini și cunoștințe. Tot în zonele urbane a început și o mică competiție, cu stropitorii alegând parfumuri tot mai scumpe pentru impresionarea fetelor.

În schimbul stropitului, tinerii primeau inițial ouă vopsite din partea tinerelor, apoi cozonaci sau alte bunătăți pregătite în casă, iar când vremurile s-au schimbat, stropitorii mai primeau și mici atenții în bani.

Astăzi, obiceiul a dispărut aproape complet în orașe, iar el se păstrează în micile comunități, dar este recreat și la muzeele sătești, din zonele turistice.