Sătmăreanca Ana Maria Bălăceanu are 35 de ani, este originară din Gherța Mare și are patru copii şi mai multe afaceri deschise în oraşul italian Trieste. A plecat de jos, din curtea casei plină cu zăpadă, prin care alerga desculţă, şi din grajdul vecinilor în care se ascundea cu mama ei, ca să scape de bătăile tatălui. A trecut printr-un orfelinat din Italia şi, după ce a intrat în afaceri, a luat-o de la zero, de mai multe ori, transmite libertatea.ro

S-a născut în satul Gherţa Mare din judeţul Satu Mare, în primăvara din anul Revoluţiei, şi a fost printre ultimii „decreţei” ai Epocii de Aur. „Tata era bețiv şi agresiv”, îşi aminteşte Ana Maria. Spune că a mâncat foarte multă bătaie când era mică, pentru că „atunci când n-o prindea pe mama, tata ne bătea pe noi. Din cauza băuturii, că el la 7 dimineața era deja beat. După ce a terminat şcoala generală, Ana Maria a intrat la un liceu agricol din comuna Livada, aflată la 25 de kilometri de satul ei. „Era foarte greu, pentru că făceam naveta. Am fost în primul an de liceu, iar după clasa a IX-a, am luat drumul spre Italia.”

Avea 15 ani când s-a urcat în microbuzul ce avea să o ducă în Italia. Mama, convinsă că nicăieri nu poate fi mai rău decât acasă, i-a dat cuiva o procură, făcută prin notariat, ca fiica ei să poată ieşi din România. „Un frate vitreg m-a adus în Italia”, spune Ana Maria. A ajuns în Trieste, iar după câteva luni, au găsit-o carabinierii şi „pentru că nu aveam unde să stau”, explică tânăra, „m-au dus la casa de copii. Am rămas acolo, pentru că altfel riscam să mă întorc în țară.”

Ana Maria a rămas în Italia. A început să muncească de la 16 ani, „cei de la casa de copii mi-au permis asta. Făceam cursurile de operator grafic şi aş fi putut să tipăresc și eu ziare”, râde ea.

„Cam aia era meseria, profilul. Dar ar fi fost foarte greu să găsesc în domeniu un loc de muncă bine plătit, care să-mi permită să trăiesc aici, aşa că am preferat să spăl vase, să fac curățenie în casele oamenilor, să calc rufe. Câştigam 2,5 euro la oră. Pe vremea aia, a fost bine şi eram bucuroasă cu primul meu loc de muncă, dar lucram seara, iar a doua zi, dormeam cu capul pe bancă, la cursuri. Nu mai reușeam să susțin și munca, și școala, şi atunci am zis: «merg la muncă».”

La numai 27 de ani, şi-a deschis primul bar în Trieste Ana Maria a plecat din casa de copii la iubitul ei, „un român, de la Suceava”, spune ea. „La 18 ani, m-am căsătorit cu el, iar la 19, am avut primul copil, o fetiţă. După doi ani, s-a născut şi băiatul, dar relaţia cu soţul meu s-a rupt. Iar la 21 de ani, cu doi copii, mă divorțam și luam totul de la zero.”

Şi-a luat copiii şi s-a mutat cu ei în chirie, apoi s-a întors la munca de jos. „M-am angajat într-un restaurant şi am spălat vase. După aceea, am început să lucrez în bucătărie, ajutor de bucătar, apoi bucătar. Am început să câștig un pic mai bine şi am luat o bonă care să stea cu copiii, pentru că eu lucram 17 ore pe zi.”

Spune că mare parte din ce câştiga punea deoparte, pentru că „aveam un obiectiv. Vara, trimiteam copiii la mama, în România, şi atunci lucram foarte mult. Am strâns banii şi, uite așa, în 2016, am deschis primul meu bar la Trieste. Se chema «Bar Excelsior». L-am luat în chirie, nu era proprietatea mea, şi m-a costat în jur de 30.000 de euro ca să-l deschid.”

Ce înseamnă să „închiriezi” un local? „Spaţiul e gol, iar eu vin cu mobilierul, cu tot ce ține de bucătărie, de sală, cu electrocasnicele. Şi vin cu angajații mei”, explică Ana Maria. La „Excelsior” avea 4 angajați, toţi italieni, şi „a fost destul de greu, căci aveam şi copiii, și activitatea asta. Dar m-am descurcat, aproape doi ani am ținut barul. Profitul nu era cine știe ce, doar cât să trăiesc. Între timp, cunoscusem un italian, iar în 2018, când eram însărcinată cu al treilea copil, am închis barul. Aveam datorii şi atunci, într-adevăr, m-a ajutat al doilea soţ ca să le plătesc, pentru că eu nu mai puteam”, spune tânăra.

Perioada grea din pandemie a împins-o să caute noi oportunităţi de afaceri. Iar în 2022 şi-a deschis o firmă de construcții. „Construiam băile de pe nave şi eram asociată cu un român. El a încercat să mă facă un pic de bani, dar mi-am dat seama rapid și am închis imediat robinetul”, spune Ana Maria, râzând.

În prezent, firma de construcții a Anei Maria are 19 angajaţi, „16 români și trei kosovari. Sunt foarte multe firme mari care ne contractează. Acum, de pildă, lucrăm pentru spitalul Cattinara din Trieste, unde se mai construiesc încă trei corpuri de clădire. Unul dintre ele e construit de cei de la firma mea: 8 etaje, structuri noi”.

Ana Maria n-a renunţat la afacerea cu restaurantele şi a închiriat, pe plaja Mării Adriatice, un alt local: „Ferroviario”. E deschis doar în timpul sezonului estival, iar „ultimele trei veri l-am avut eu”, spune tânăra, „şi am făcut acolo, anul trecut, prima petrecere românească. Cu mici, cu bere, cu muzică românească.”

Al doilea restaurant al ei este „Al Ristoro”, aflat în zona industrială a oraşului Trieste. A deschis localul în 2024, în noaptea dintre ani, iar petrecerea de Revelion a fost şi cea de inaugurare. Dintre cei 11 angajaţi de la „Al Ristoro”, trei sunt români.

Tânăra spune că în toamna trecută a mai preluat un local, aflat la ieşirea din portul Trieste: „Hacca24”. „Se cheamă aşa pentru că e deschis 24 de ore din 24. Pe acesta îl cumpăr, plătesc deja la el. Costă 370.000 de euro şi e rent-to-buy, cu contract notarial.Acolo sunt 15 angajaţi, iar bucătarul e român, de 1 decembrie a făcut sarmale pentru Consulat”.

Știrea completă pe libertatea.ro