Kovacs Ildiko este mamă a cinci copii. Cel mai mic s-a născut în urmă cu câteva săptămâni, iar cel mai mare are zece ani. Doar doi copii își permite să îi trimită la școală, din cauza sărăciei extreme în care se zbate. Femeia locuiește în fostele cămine de nefamiliști de pe strada Ion Ghica, într-o cameră de patru metri lungime și doi lățime. Singura formă de venit este alocația copiilor și banii pe care concubinul femeii îi mai aduce de la munci ocazionale.

Femeia și-a amenajat o sobă pe care face mâncare, aproape lipită de unul dintre paturi. Pericolul unui incendiu este la ordinea zilei. De mâncat, mănâncă foarte puțin. Își permite o pâine și o pungă de cartofi. Apă curentă nu are, fiind nevoită să care flacoane, împreună cu copii săi, de la câteva sute de metri. Despre curent nici nu poate fi vorba.

În apartamentul – care arată mai mult ca și o celulă de exterminare – situat la etajul al III-lea, plouă în casă. Tavanul este asigurat cu o folie de plastic, pentru ca apa să nu curgă în casă. Toți pereții sunt mucegăiți și afumați. Nevoile fiziologice și le fac într-o găleată, căci baia comună a fost distrusă de mult. Totul este un focar de infecție.

Femeia își iubește copiii ca pe ochii din cap. Fetele sunt fericite în acest univers ingrat. Femeia spune că nu așteaptă decât o șansă din partea cuiva. O mână de ajutor să poată depăși aceste momente tragice. Vrea o locuință – nu neapărat mai mare – dar în care poate să își crească copiii măcar în condiții mai umane.